Conceptia ortodoxă despre pedagogie

Astăzi pedagogia ca discurs asupra fenomenului educaţional se află în căutare a noi fundamente. Pe măsură ce studiezi operele pedagogilor contemporani simţi un amestec de confuzie, precauţie, pedagogii trec de la un sistem educaţional la altul. Educaţia fiinţei umane este o activitate destul de delicată şi complexă. De aceea nu ne putem juca cu sufletele copiilor, experimentînd soluţii care nu ştim unde vor conduce.


Există diferite păreri şi divergenţe pedagogice şi aceasta se explică prin faptul că nici una din ele nu posedă deplin ştiinţa despre om. Doar o pedagogie creştină poate soluţiona educarea omului deoarece Dumnezeu Fiul a devenit tocmai ceea ce iubea:Om. Doar Dumnezeu care a creat omul, ne poate învăţa cum să-l educăm corect pe om. Taina creştinătăţii este taina înnomenirii lui Dumnezeu şi a îndumnezeirii omului. Atunci cînd sensul mişcării lumii nu este orientat spre Dumnezeu este o inversare a funcţiilor naturale create de Dumnezeu şi pentru Dumnezeu şi aceasta provoacă consecinţe ontologice nefericite pentru întreaga fiinţă umană. Cei mai renumiţi pedagogi în sistemele lor de educaţie acordă religiei rolul cel mai important. Pedagogul Foerber, menţionează:”Educaţia trebuie să călăuzească pe om spre claritate asupra sa, spre pace şi unire cu Dumnezeu. Ea trebuie să-l ridice pe om la cunoaşterea sa proprie, la cunoaşterea divinităţii şi a naturii, la contemplarea unei vieţi curate şi sfinte” Eşecul educaţiei integrale constă tocmai în abrogarea religiei din sistemul de învăţămînt.În lucrarea celebră”Le labyrinthe du monde”, Comenius a remarcat că un pedagog bun este un organizatoradevărat al sufletului şi are misiunea de a salva omul de ruina internă. În acest context pedagogul F.W.Foerster, menţionează:”Vorbim de progres, tehnică, – dar n-am rămas noi oare în urmă în ce priveşte stăpînirea instinctelor naturale? Sufletul nostru cu toată ştiinţa lui se destramă, se diminuiază. Se uită izbînda omului interior, stăpînirea de sine, iubirea, altruismul. Cea dintîi sarcină a educaţiei generale este o întoarcere la viaţa internă”. Educaţia creştină conţine toate elementele perfecţiunii umane. A educa un creştin înseamnă a forma un om de suflet, om de sacrificiu şi devotament, un om care a părăsit egoismul şi a îmbrăcat haina altruismului. Omul n-are respect faţă de sine dacă nu simte prezenţa lui Dumnezeu în sufletul său:”Cine va şti să se urce pe Golgota credinţei, va şti să urce şi pe culmile eroismului. Cine va fi gata să moară pentru Evanghelie, va şti să moară şi pentru Patrie”.

Continuarea vedeti aici

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s